O alta scena plina de semnificatii a romanului este cea in care Ion saruta pamantul "ca pe o ibovnica". Aceasta secveta demonstreaza inca o data faptul ca prioritatea principala a personajului eponim este sa capete proprietati funciare care sa-i aduca autoritatea pe care o considera cuvenita intre localnici. Structural, romanul este împărţit pe două planuri. Primul surprinde viaţa satului Pripas cu fixarea locului, descrierea obiceiurilor (scena horei- pagină memorabilă ) avându-l în centru pe Ion în jurul căruia se ţese firul epic. Celelalte personaje: Vasile Baciu, Ana, George, Florica, Belciug asistă şi contribuie toate la destinul Intr-o noapte, Ion se abatu pe la Ana sa stie ca n-a parasit-o. A doua zi George o vazu mai vesela. Ion primi citatie la judecatorie in procesul cu Lungu. Joi pleca cu Glanetasu si Zenobia la judecatorie unde era si Lungu. Acolo era si Bleciug care ii tinu parte lui Lungu. Respectându-şi concepţia despre literatură, Liviu Rebreanu a creat, prin romanul „Ion" o operă durabilă, detaşându-se de faptele prezentate şi de personajele concepute. Impresia finală este aceea a unei experienţe plenare: " Romanul Ion e un poem epic…o capodoperă de măreţie liniştită. " ( George Călinescu). Ingenunchiat de gestul mistic al sarutari pamantului, Ion simte fiorul rece iar lutul ii tintuieste picioarele si ii imbraca mainile cu manusi de doliu. Este cuprinsa in aceasta scena intreaga ambivalenta Eros-Thanatos si este concentrata soarta eroului, prizionier al nefirestei patimi pentru pamant. Răspuns. Scena cvasierotica a sarutarii pamantului este un "pretext literar",care alcatuieste geneza romanului,alaturi de alte doua secvente memorabile. In satul rebrenian un taran (in roman,Vasile Baciu) isi bate fata (in roman,Ana),pentru ca "a gresit" cu cel mai sarac flacau din sat (in roman,Ion). Ultimul pretext literar se refera la discutia kSAplt.

scena sarutarii pamantului ion